De acord sau deacord? Când exprimi acceptarea ori faptul că ai aceeași părere cu cineva, scrii „de acord”, în două cuvinte. „Sunt de acord cu propunerea” este corect; „sunt deacord” nu este.

Despărțirea se păstrează în întrebări, în răspunsuri scurte și în expresii mai lungi. Chiar dacă rostim repede grupul de cuvinte, în scris rămân două elemente distincte.

De ce se scrie „de acord” separat?

„De” este prepoziție, iar „acord” este substantiv. Împreună alcătuiesc o expresie care poate însemna acceptare, aceeași opinie sau înțelegere. Dicționarul explicativ, la intrarea „acord”, dă exemple precum „a fi de acord” și „a cădea de acord”. Spațiul dintre cuvinte apare în ambele.

• Sunt de acord cu noul program.
• Nu sunt de acord cu schimbarea propusă.
• Am căzut de acord asupra datei.
• „De acord!” a răspuns colegul.

În primul exemplu, vorbitorul acceptă o propunere. În al treilea, două persoane au ajuns la o înțelegere. Sensurile sunt apropiate, iar scrierea rămâne identică.

„Deacord” apare în vreun context?

Ca scriere a expresiei de acceptare, „deacord” nu este forma corectă. Nu o lipi nici în mesaje scurte, nici în titluri ori documente. Dacă ai dubii, caută în minte propoziția „Sunt de acord cu tine”: prepoziția „de” se vede înaintea substantivului „acord”.

Poți întâlni și substantivul „acord” singur, ca în „Am semnat un acord” sau „Acordul a fost aprobat”. Aceste exemple nu cer prepoziția, fiindcă substantivul are alt rol în propoziție. Când folosești expresia „a fi de acord”, prepoziția rămâne separată.

Dar „dezacord”?

„Dezacord” este un alt cuvânt și se scrie legat: „Există un dezacord între participanți”. Nu îl confunda cu „de acord”, care exprimă acceptarea. Negarea expresiei se face prin „nu sunt de acord”, fără să unești cuvintele.

Pe scurt: scrie „de acord” în două cuvinte în toate exemplele de acceptare sau înțelegere. Dacă ai scris „deacord”, adaugă spațiul dintre „de” și „acord”.